Cum se negociază salariul înainte de angajare?

Negocierea tinde să atingă statutul de artă, având foarte multe elemente care trebuie asamblate pentru ca întregul proces să aibă rezultatul dorit. Când vine vorba de negocierea pentru salariu, un procent considerabil din muncitori alege să nu discute acest subiect cu angajatorul. Mai mult de atât, mulți muncitori nu au cerut niciodată o mărire de salariu. Negocierea pentru salariu poate să fie un lucru dificil, şi sunt suficiente motive pentru care multă lume alege să nu discute subiectul. Motivul principal este frica.

Elemente pregătitoare

Înainte de a iniţia orice fel de negociere pentru salariu, este important pentru viitorul angajat să fie conştient de valoarea postului. Având în vedere că Internetul este plin de informaţii folositoare, este foarte uşor pentru o persoană să afle (cu aproximaţie) ce salariu ar trebui să primească un angajat într-o anumită funcţie. Chiar dacă o căutare pe Google nu va rezulta într-un număr exact, viitorul angajat va fi conştient de salariul la care se poate aştepta.

Evident, candidatul nu trebuie neapărat să se rezume la salariul standard pentru postul respectiv. După puţină muncă de cercetare, se poate afla care este cel mai mare salariu posibil pentru postul în cauză. Astfel, viitorul angajat poate să negocieze pentru acel tip de remunerație. Angajatorul va încerca să negocieze un salariu mult mai mic, de aceea este important ca viitorul angajat să pornească negocierea de la o sumă mare, astfel încât să existe puţin spaţiu de negociere.

De asemenea, este important ca potenţialul angajat să aibă cerinţe realiste. Chiar dacă acesta are toate pregătirile necesare şi e conştient de faptul că va aduce un plus companiei, dacă aşteptările sunt exagerate atunci angajatorul va continua căutarea şi va angaja pe cineva cu aşteptări care să se încadreze în categoria sumei specifice postului.

Negocierea propriu-zisă

Înainte de a începe negocierea, este important pentru candidat să întrebe dacă salariul este negociabil. Există cazuri în care suma nu este negociabilă, de aceea candidatul trebuie să fie conştient de acest fapt înainte de a continua. Dacă postul oferă beneficii suplimentare şi dacă acestea sunt negociabile, reprezintă de asemenea una dintre întrebările preliminare. Beneficiile suplimentare pot include elemente vis-à-vis de asigurarea de sănătate, asigurarea stomatologică etc.

Repetiţia este o metodă uşoară prin care candidatul se poate asigura că este pregătit pentru procesul de negociere. Acesta poate să alcătuiască o listă cu întrebările la care va trebui să răspundă, întrebările pe care le va pune, şi datele pe care le va menţiona, astfel încât să convingă angajatorul de plusul pe care îl va aduce companiei. Repetiţia poate aduce rezultate benefice şi poate face negocierea mult mai uşoară.

Chiar dacă viitorul angajat s-a documentat cu privire la suma pe care ar trebui să o ceară angajatorului, acesta trebuie să nu rămână fixat pe o anumită sumă. Dacă nu există spaţiu de negociere, atunci procesul va stagna şi sunt şanse ca firma să refuze angajarea persoanei în cauză. În acelaşi timp, angajatorul nu trebuie lăsat să propună o sumă exagerat de mică, mai ales dacă aceasta nu se încadrează în genul de sumă specifică postului.

În cazul în care angajatorul propune o sumă extrem de scăzută şi nu pare că doreşte să continue procesul de negociere, potenţialul angajat trebuie să ştie când să cedeze şi să respingă oferta companiei. Există o multitudine de companii pe piaţă, ceea ce înseamnă că persoana în cauză nu trebuie să accepte un salariu mic pentru nivelul de muncă necesar. Dacă angajatorul ajunge într-un punct fără posibilitatea de întoarcere (de pildă, dacă acesta propune un salariu mult prea mic), atunci candidatul trebuie să pună capăt procesului de negociere.

Există anumite situaţii în care este recomandat ca potenţialul angajat să solicite un termen de gândire. Acest lucru este important mai ales în cazurile în care persoana în cauză are oferte din mai multe părţi. Aceasta poate să ceară 24 sau 72 de ore de gândire înainte de a oferi un răspuns. În acest timp, viitorul angajat poate evalua ofertele pentru a decide care dintre acestea este ideală – salariul nu este singurul element care face diferenţa; trebuie luate în considerare şi elemente precum beneficiile suplimentare sau potenţialul de avansare în funcție.

Tipul de negociere

Trebuie amintit faptul că negocierea nu trebuie să fie agresivă. În cazul în care potenţialul angajat devine o parte a companiei, înseamnă că acesta va continua să colaboreze şi cu departamentul de resurse umane. Dacă procesul de negociere este unul agresiv, atunci acest lucru poate deteriora relaţiile dintre părţi. Candidatul trebuie să fie sigur pe sine dar în acelaşi timp recunoscător şi amabil.